Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.43.0-wmf.3 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul 102 9372 137440 136424 2024-05-03T06:44:18Z Costy6911 19305 /* Poezii (1924) */ wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = R }} ===Volume publicate=== ==De inimă albastră (1899)== ==Strofe și apostrofe (1900)== ==Ahturi și ofuri (1901)== ==Eu râd, tu râzi, el râde (1903)== ==Franțuzomania (1904)== ==Scrisori din Italia (1904)== ==Romeo și Julieta la Mizil, Săracu’ Dumitrescu!... (1907)== ==Schițe vesele (1908)== ==Matache Pisălog (1914)== ==De atunci și de-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele (1921)== ==Poezii (1924)== *[[G. Ranetti]] *[[Regelui nostru]] ==Domnișoara Miau (1926)== *[[Debutul Eroinei]] *[[O idilă în bucătărie]] *[[Prima-i vânătoare]] *[[Sgâriesoare de amor]] *[[Motan îi cere laba]] *[[Liniștită, da-ndrăcită]] *[[În săptămâna brânzei]] *[[După nuntă]] *[[Epilog miaulancolic]] ==De inimă albastră. Dom Paladu (1928)== *[[Simpatia mea]] *[[Le primemps]] *[[Un ce mișto!]] *[[Melancolie de toamnă]] *[[Cupidon și Duțimalu]] *[[Sonet (George Ranetti)|Sonet]] *[[Lunei]] *[[Sârba lui Nea Iancu]] *[[Aventura cu alde Marița]] *[[Serenada]] *[[Imn eroic]] *[[Alivoar]] *[[Tradus]] *[[Pasența fatală]] *[[Diabetul]] *[[Trahison!]] *[[Gelozie (George Ranetti)|Gelozie]] *[[Dom Paladu și Ignatul]] *[[PARTEA II - DOM PALADU ÎN ITALIA]] *[[PARTEA III - DOM PALADU INTIM]] *[[PARTEA IV-A - DOM PALADU PROZAIC]] ==Madam Strakinidy (1928)== ==Poezii== * [[Sonet-Fabulă]] * [[Amintire (Ranetti)|Amintire]] * [[Lui C. Nottara]] * [[Rapsodia Dâmboviței]] * [[În noaptea de 10 mai]] * [[Triptic marin]] * [[Ca și odinioară...]] * [[Plugul și tunul]] (fabulă) * [[0 și 1]] ==Piese de teatru== * [[Romeo și Julieta la Mizil]] - comedie în două acte ==Din periodice== * [[Moravuri Balcanice]] 6c567xnph1023a78uc0mkf937os35zr 0 39981 137426 124473 2024-05-02T20:24:25Z 2A02:2F07:440E:F200:2A9F:D6FE:366A:4806 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nu-i singur Iuda vinovat | autor = Costache Ioanid | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Nu-i singur Iuda vinovat De sângele ce se dădu. Nici marii preoți, nici Pilat, Ci lumea-ntreagă prin păcat! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu drumul greu spre Golgota, Nici biciul, când Isus căzu. Și dacă crucea grea era, Povara noastră și mai grea! Și-a mea, și-a ta... Și-a mea, și-a ta Nu patru cuie L-au pătruns, Când El pe cruce se-așternu. Ci noi, cu sufletul ascuns, Cu mii de patimi L-am străpuns! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar bătrânii cărturari, Nu doar mai marii preoți, nu! Și noi am râs cu ochii murdari, Și noi suntem cei doi tâlhari! Și eu, și tu...Și eu, și tu Și nu ostașilor prin sorți Cămașa albă Și-o dădu. Ci tuturor! Dar tu n-o porți! Și, fără ea, toți suntem morți! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar în stânci, sub lilieci, Nu doar sub lespede zăcu. Ci L-am ascuns ca pentru veci Sub piatra unor forme reci, Și eu, și tu...Și eu, și tu Și-acum Isus cel condamnat Azi El te-ntreabă :”Da sau nu ? Ești tu sau nu ești vinovat?” Eu am spus da! Și-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu ? Dar tu?... </poem> 773wag1gbuquoc9j58z8pmarnf4i6xi 137427 137426 2024-05-02T20:25:28Z 2A02:2F07:440E:F200:2A9F:D6FE:366A:4806 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nu-i singur Iuda vinovat | autor = Costache Ioanid | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Nu-i singur Iuda vinovat De sângele ce se dădu. Nici marii preoți, nici Pilat, Ci lumea-ntreagă prin păcat! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu drumul greu spre Golgota, Nici biciul, când Isus căzu. Și dacă crucea grea era, Povara noastră-i și mai grea! Și-a mea, și-a ta... Și-a mea, și-a ta Nu patru cuie L-au pătruns, Când El pe cruce se-așternu. Ci noi, cu sufletul ascuns, Cu mii de patimi L-am străpuns! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar bătrânii cărturari, Nu doar mai marii preoți, nu! Și noi am râs cu ochii murdari, Și noi suntem cei doi tâlhari! Și eu, și tu...Și eu, și tu Și nu ostașilor prin sorți Cămașa albă Și-o dădu. Ci tuturor! Dar tu n-o porți! Și, fără ea, toți suntem morți! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar în stânci, sub lilieci, Nu doar sub lespede zăcu. Ci L-am ascuns ca pentru veci Sub piatra unor forme reci, Și eu, și tu...Și eu, și tu Și-acum Isus cel condamnat Azi El te-ntreabă :”Da sau nu ? Ești tu sau nu ești vinovat?” Eu am spus da! Și-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu ? Dar tu?... </poem> h7riuyicfu1fx3kl0tof0j9himg9b0j 137428 137427 2024-05-02T20:31:23Z 2A02:2F07:440E:F200:2A9F:D6FE:366A:4806 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nu-i singur Iuda vinovat | autor = Costache Ioanid | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Nu-i singur Iuda vinovat, De sângele ce se dădu. Nici marii preoți, nici Pilat, Ci lumea-ntreagă prin păcat ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu drumul greu spre Golgota, Nici biciul, când Isus căzu. Și dacă crucea grea era, Povara noastră-i și mai grea ! Și-a mea, și-a ta... Și-a mea, și-a ta Nu patru cuie L-au pătruns, Când El pe cruce se-așternu. Ci noi, cu sufletul ascuns, Cu mii de patimi L-am străpuns ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar bătrânii cărturari, Nu doar mai marii preoți, nu ! Și noi am râs cu ochii murdari, Și noi suntem cei doi tâlhari ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Și nu ostașilor prin sorți, Cămașa albă Și-o dădu. Ci tuturor ! Dar tu n-o porți ! Și , fără ea, toți suntem morți ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar în stânci, sub lilieci, Nu doar sub lespede zăcu. Ci L-am ascuns ca pentru veci, Sub piatra unor forme reci. Și eu, și tu...Și eu, și tu Și-acum Isus cel condamnat, Azi El te-ntreabă : ”Da sau nu ? Ești tu sau nu ești vinovat ?” Eu am spus da ! Și-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu ? Dar tu?... </poem> 6xq47ewpk86rski4toptvsw7ot1rmn4 137429 137428 2024-05-02T20:35:03Z 2A02:2F07:440E:F200:2A9F:D6FE:366A:4806 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nu-i singur Iuda vinovat | autor = Costache Ioanid | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Nu-i singur Iuda vinovat, De sângele ce se dădu. Nici marii preoți, nici Pilat, Ci lumea-ntreagă prin păcat ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu drumul greu spre Golgota, Nici biciul, când Isus căzu. Și dacă crucea grea era, Povara noastră-i și mai grea ! Și-a mea, și-a ta... Și-a mea, și-a ta Nu patru cuie L-au pătruns, Când El pe cruce se-așternu. Ci noi, cu sufletul ascuns, Cu mii de patimi L-am străpuns ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar bătrânii cărturari, Nu doar mai marii preoți, nu ! Și noi am râs cu ochii murdari, Și noi suntem cei doi tâlhari ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Și nu ostașilor prin sorți, Cămașa albă Și-o dădu. Ci tuturor ! Dar tu n-o porți ! Și , fără ea, toți suntem morți ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar în stânci, sub lilieci, Nu doar sub lespede zăcu. Ci L-am ascuns ca pentru veci, Sub piatra unor forme reci. Și eu, și tu...Și eu, și tu Și-acum Isus cel condamnat, Azi El te-ntreabă : ”Da sau nu ? Ești tu sau nu ești vinovat ?” Eu am spus da ! Și-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu ? Dar tu ?... </poem> detu6thb5pah4k4oxxx36h3tdr48owq 137430 137429 2024-05-02T20:39:27Z 2A02:2F07:440E:F200:2A9F:D6FE:366A:4806 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nu-i singur Iuda vinovat | autor = Costache Ioanid | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Nu-i singur Iuda vinovat, De sângele ce se dădu. Nici marii preoți, nici Pilat, Ci lumea-ntreagă prin păcat ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu drumul greu spre Golgota, Nici biciul, când Isus căzu. Și dacă crucea grea era, Povara noastră-i și mai grea ! Și-a mea, și-a ta... Și-a mea, și-a ta Nu patru cuie L-au pătruns, Când El pe cruce se-așternu. Ci noi, cu sufletul ascuns, Cu mii de patimi L-am străpuns ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar bătrânii cărturari, Nu doar mai marii preoți, nu ! Și noi am râs cu ochii murdari, Și noi suntem cei doi tâlhari ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Și nu ostașilor prin sorți, Cămașa albă Și-o dădu. Ci tuturor ! Dar tu n-o porți ! Și , fără ea, toți suntem morți ! Și eu, și tu...Și eu, și tu Nu doar în stânci, sub lilieci, Nu doar sub lespede zăcu. Ci L-am ascuns ca pentru veci, Sub piatra unor forme reci. Și eu, și tu...Și eu, și tu Și-acum Isus cel condamnat, Azi El te-ntreabă : ”Da sau nu ? Ești tu sau nu ești vinovat ?” Eu am spus da ! Și-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu ? ... Dar tu ? </poem> h90lx9bl3gt0ib7h5mceymekn2tb8x1 104 44132 137437 137419 2024-05-02T20:56:30Z TiberiuFr25 11409 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină|18|{{lsp|0.4em|OTHELLO}}}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem>:IAGO E tatăl furios cu șleahta lui. Mai bine să intrăm… :OTHELLO — De ce? Poftească! Mai bine să mă vadă așa cum sunt: Un om dintr’o bucată. — Ei sunt parc’ă… :IAGO Pe Ianus, par’că nu…</poem> {{c|{{mai mic|Intră Cassio și câțiva ofițeri cu torțe}}}} <poem>:OTHELLO — Nu, nu, e Cassio, Cu oamenii puterii… Ce mai faceți, Dragi prieteni… — Ce mai nou? :CASSIO — Din partea Dogelui, Ți-aducem salutări, și rugămintea Să vii la el numaidecât. :OTHELLO Dar ce e? :CASSIO — Vești din Cypru. Mare fierbere. Galerele-au trimes în cursul nopței Vreo zece crainici, unul după altul,</poem><noinclude>{{Casetă centrată/e}} <references/></noinclude> b8deyi7ixm477moymy3e5i7mffr1smd 104 44133 137436 137420 2024-05-02T20:56:12Z TiberiuFr25 11409 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină||ACTUL I|19}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem>Iar consulii din somn au fost treziți, Și sunt acum la Doge… Toată noaptea, Ai fost și tu — vezi bine — căutat, Și-acasă negăsindu-te, — Senatul A pus pe urma ta vreo trei iscoade. :OTHELLO Ei bine cel puțin că m’ați găsit! O vorbă doar să las în casa asta, Și-al vostru sunt. {{mai mic|(iese)}} :CASSIO {{mai mic|(lui Iago)}}. — Dar ce-are? :IAGO — Noaptea asta, Pe cât știu eu, a acostat o navă… Și dacă merge bine, ancorează… :CASSIO Dar nu pricep :IAGO — Căsătorit! :CASSIO Cu cine?</poem> {{c|{{mai mic|Reintră Othello.}}}} <poem>:IAGO Cu cine!… — Atunci să mergem, generale,</poem><noinclude>{{Casetă centrată/e}}<references/></noinclude> fcasmhjj31nopwgdw7so5uibjmfgu17 0 44134 137421 2024-05-02T15:28:51Z Mishuletz 445 n wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Caragiale | autor = Hildebrand Frollo | secțiune = | anterior = | următor = | note = [[Flacăra]] 1911, semnat ATTA TROLL }} Ce ar fi ajuns Caragiale, dacă o soartă miloasă l-ar fi îndreptat spre alte îndeletniciri decât cele literare? Întrebare, pe care îmi place să mi-o pun despre orice om care are regretabila imprudență, în buna noastră mediocrație, să se ridice tocmai cu o înălțime de cap deasupra celor dimprejur. Caragiale ar fi ajuns poate general. Și era să fie mulțumită toată lumea. El, că ar fi fost ferit de multe amărăciuni și griji. Onorabilul Farfuride și stimabilul Cațavencu, că și-ar fi păstrat intact „prestigiul” și ar fi rămas personagii de mâna întâiu. Criticii literari, că n-ar fi trebuit să-și bată capul sub ce rubrică să-l înregistreze și prin ce adjective să-l caracterizeze. Autorii dramatici și nuveliștii, că n-ar mai fi cine să-i eclipseze. Cap de militar. De militar de câmp, care cu cât gustă mai cu nesaț viața, cu atât mai dispus este s-o risce oricând. Ce amestec de asprime și de bonomie în ochii aceștia și poruncitori și sfătoși, și scormonitori și placizi, și brutal de curioși și blajini! Este înfățișarea tuturor luptătorilor mari, cari au purtat grele războaie cu fățărnicia proastă și cu ignoranța obraznică. Vă dau un sfat caritabil: să nu-l plictisiți! Leul dormitează, dar se poate deșteptă din clipă în clipă, și atunci... 2yq075gvho3zr9onclsu2zt280yjj7q 0 44135 137422 2024-05-02T19:38:07Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = La mormânt | autor = Traian Demetrescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Iar când veți cobori în groapă Cosciugul meu cioplit din brad, Și când n-oi auzii cum bulgări De-asupra mea cu jale cad; Când între voi și între mine Va fi neantul la mijloc, — O! n-ași voii să-mi plângeți viața Și sufletu-mi fără noroc! Tăceți cu toți!... să nu s-audă Nici un suspin și nici un glas; — Uitaț... wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = La mormânt | autor = Traian Demetrescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Iar când veți cobori în groapă Cosciugul meu cioplit din brad, Și când n-oi auzii cum bulgări De-asupra mea cu jale cad; Când între voi și între mine Va fi neantul la mijloc, — O! n-ași voii să-mi plângeți viața Și sufletu-mi fără noroc! Tăceți cu toți!... să nu s-audă Nici un suspin și nici un glas; — Uitați pe cel care se duce, Gândiți la voi care-ați rămas! Și-n astă liniște lugubră, Să-mi spuie numai un cuvânt Doar glasul ei, iubitei mele: L-ași auzii chiar în mormânt! </poem> 7va99i749dnmtpes1gxypyayl1l7pzf 0 44136 137423 2024-05-02T19:38:55Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Cugetare | autor = Traian Demetrescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Eu am trecut prin viața-aceasta Ca printr-un lung și trist exil, Și nu-mi aduc de loc aminte Vr-o dată să fi fost copil. Nenorocirea tot-dauna M-a ținut strâns lâng-al ei sân, Și-a fost, desigur, voia soartei Din leagăn chiar să fiu bătrân! </poem> wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cugetare | autor = Traian Demetrescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Eu am trecut prin viața-aceasta Ca printr-un lung și trist exil, Și nu-mi aduc de loc aminte Vr-o dată să fi fost copil. Nenorocirea tot-dauna M-a ținut strâns lâng-al ei sân, Și-a fost, desigur, voia soartei Din leagăn chiar să fiu bătrân! </poem> lguuzd8m2lzbzqtinkqyeq1pagq7k2g 0 44137 137424 2024-05-02T20:03:25Z Mishuletz 445 n wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Despre pictura românească de ieri și de mâine | autor = Francisc Șirato | secțiune = | anterior = | următor = | note = Articol publicat în primul număr al revistei [[Sburătorul, revistă literară săptămânală, tabla de materie, anul I, No. 1-26|Sburătorul]] din 19 aprilie 1919, rubrica ''Cronica artistică'', p. 22 }} Prin vuietul prăbușirii întocmirilor politice arbitrare, și la flacăra incendiară a ideilor de libertate se aude, de pretutindeni, dârz și suprem, strigătul conștiințelor naționale. În artă, la noi, acest strigăt încă nu și-a găsit răsunetul. Și-l va găsi însă, după ce rostuirile noi ale poporului românesc se vor putea în toată tihna închega, cu diferitele forme, în tiparnițele de cultură. Va fi și la noi astfel, pentru că în toate epocile de renaștere a conștiinței de sine a popoarelor, arta a fost considerată ca un important factor de cultură. Până ieri nu a fost așa. Contra acestei constatări nu protestează nici faptul supra-producțiunei artistice din ultimii ani; căci nu poate fi interpretat în sensul unei necesități de culturală alimentație artistică: dacă ar fi, pictura de industrie nu s-ar practică pe o scară așa mare, în expozițiile noastre. Depinde de domeniul industriei să reproduci la infinit, cu mici variațiuni și fără adâncirea subiectului, aceleași teme ca cuprins al unei activități artistice de o viață întreagă. Orice activitate a unei organizațiuni omenești e supusă evoluțiunii, care îi înseamnă progresul; inerția fiind egală inexistenței. Evoluțiunea artistul, sufletește superior organizat, trebuie să o înțeleagă în sensul unei dezvoltări și exteriorizări sufletești, maxime și reversibile, a puterilor de creație, inițiale. În artă, mai cu seamă, mai mult decât în orice altă ramură de activitate umană, producțiunea e condiționată de o irezistibilă pornire lăuntrică și activă în serviciul acestui principiu ai evoluțiunii. Rostul cultural al unui produs artistic e însă numai atunci complet, când e consumat de alții, când trece ca aliment în organismul nostru sufletesc, unde activează și rodește cu ajutorul sensibilității noastre. În acest moment se stabilește comerțul sufletesc între producător, artista și consumator — publicul. Într-adevăr și-ar compune într-altfel artistul opera sa din elemente luate din viață și natură și care se adresează direct facultăților noastre senzoriale? Numai când această nevoie de alimentație sufletească e real existentă, rolul artei ca factor cultural e stabilit. Dacă artiștii au neglijat fondul artei lor în schimb au cultivat meșteșugul până la ''aspectul'' de rafinament tehnic. Tablourile lor au însă un „cachet” străin, deci rafinamentul e luat de împrumut, se vede, de la Muenchen sau Paris. Că opera artiștilor noștri să fi scăpat de acest aspect străin, ar fi trebuit căutat un mod de expresie tehnică potrivit formelor neexploatate încă a vieții și țării noastre cu ajutorul concepțiilor artistice străine care nu se exclud de sine. 8zweq8krdz6ltti7h7l8rv57067r30t 137425 137424 2024-05-02T20:13:25Z Mishuletz 445 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Despre pictura românească de ieri și de mâine | autor = Francisc Șirato | secțiune = | anterior = | următor = | note = Articol publicat în primul număr al revistei [[Sburătorul, revistă literară săptămânală, tabla de materie, anul I, No. 1-26|Sburătorul]] din 19 aprilie 1919, rubrica ''Cronica artistică'', p. 22 }} Prin vuietul prăbușirii întocmirilor politice arbitrare, și la flacăra incendiară a ideilor de libertate se aude, de pretutindeni, dârz și suprem, strigătul conștiințelor naționale. În artă, la noi, acest strigăt încă nu și-a găsit răsunetul. Și-l va găsi însă, după ce rostuirile noi ale poporului românesc se vor putea în toată tihna închega, cu diferitele forme, în tiparnițele de cultură. Va fi și la noi astfel, pentru că în toate epocile de renaștere a conștiinței de sine a popoarelor, arta a fost considerată ca un important factor de cultură. Până ieri nu a fost așa. Contra acestei constatări nu protestează nici faptul supra-producțiunei artistice din ultimii ani; căci nu poate fi interpretat în sensul unei necesități de culturală alimentație artistică: dacă ar fi, pictura de industrie nu s-ar practică pe o scară așa mare, în expozițiile noastre. Depinde de domeniul industriei să reproduci la infinit, cu mici variațiuni și fără adâncirea subiectului, aceleași teme ca cuprins al unei activități artistice de o viață întreagă. Orice activitate a unei organizațiuni omenești e supusă evoluțiunii, care îi înseamnă progresul; inerția fiind egală inexistenței. Evoluțiunea artistul, sufletește superior organizat, trebuie să o înțeleagă în sensul unei dezvoltări și exteriorizări sufletești, maxime și reversibile, a puterilor de creație, inițiale. În artă, mai cu seamă, mai mult decât în orice altă ramură de activitate umană, producțiunea e condiționată de o irezistibilă pornire lăuntrică și activă în serviciul acestui principiu ai evoluțiunii. Rostul cultural al unui produs artistic e însă numai atunci complet, când e consumat de alții, când trece ca aliment în organismul nostru sufletesc, unde activează și rodește cu ajutorul sensibilității noastre. În acest moment se stabilește comerțul sufletesc între producător, artista și consumator — publicul. Într-adevăr și-ar compune într-altfel artistul opera sa din elemente luate din viață și natură și care se adresează direct facultăților noastre senzoriale? Numai când această nevoie de alimentație sufletească e real existentă, rolul artei ca factor cultural e stabilit. Dacă artiștii au neglijat fondul artei lor în schimb au cultivat meșteșugul până la ''aspectul'' de rafinament tehnic. Tablourile lor au însă un „cachet” străin, deci rafinamentul e luat de împrumut, se vede, de la Muenchen sau Paris. Că opera artiștilor noștri să fi scăpat de acest aspect străin, ar fi trebuit căutat un mod de expresie tehnică potrivit formelor neexploatate încă a vieții și țării noastre cu ajutorul concepțiilor artistice străine care nu se exclud de sine. Trebuia studiat ''caracterul fizic, individual național'' al solului și poporului român și prin excluderea a tot ce este accidental și agrement. Nu o copie servită a naturii să urmărim ci ''revelarea individualului''. Prin revelarea ''individualului'' printr-o spiritualizare, sintetică, a elementelor fiziologice și fizice, forme, colori, etc., din natură vom ajunge la ''relevarea unui idealism artistic'' cu înțeles național teluric. În faptul creației, din elementele constitutive, scoase din adâncul, din necondiționatul naturii — forma, culoarea, atmosfera etc. — se evidențiază curat, nealterat, liberul și necondiționatul firii și ființei noastre. Cât timp arta, în serviciul naturii e numai oglinda obiectivă — cum e cazul cu impresionismul — care răsfrânge imagina ei, cu tot complexul formelor și aspectelor trecătoare, atâta timp ea nu poate fi liberă; nu poate fi o reprezentare a ființei și firii noastre, în superioară potență. Prin eliminarea amuzantului, ornamentului și prin concentrarea sintetică a elementelor constitutive se produce extractul material, pe pânză sau în piatră, al individualului cuprins în plămada etnică a poporului românesc. Dacă acestea vor fi preocuparea speculațiunilor noastre artistice, după o muncă serioasă, va veni momentul în care vom fi adus aportul nostru — și singurul posibil — la îmbogățirea tezaurului artistic al omenirii și numai atunci va există, de fapt, o artă românească. mdd9xp32k1dz55kzcgfd872dy7l6o65 104 44138 137431 2024-05-02T20:41:59Z TiberiuFr25 11409 /* Neverificat */ Pagină nouă: <poem> :OTHELLO Să mergem, da. :CASSIO — Dar uite că te caută, Și alții… :IAGO — Generale, e Brabanțio. Ia seama, te ferește! {{c|{{mai mic|Intră Brabanțio, Roderigo, și slujitori cu torțe și arme}}}} :OTHELLO — Ce-i cu voi? :RODERIGO E Maurul! {{mai mic|(lui Brabanțio)}}. :BRABANȚIO — Jos, jos cu el, tâlharul! {{mai mic|(de ambele părți se pune mâna pe sabie)}} :IAGO Sunt omul dumitale, Roderigo! :OTHELLO Vârâți-vă în teacă spada lucie... proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină|20|{{lsp|0.4em|OTHELLO}}}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem> :OTHELLO Să mergem, da. :CASSIO — Dar uite că te caută, Și alții… :IAGO — Generale, e Brabanțio. Ia seama, te ferește! {{c|{{mai mic|Intră Brabanțio, Roderigo, și slujitori cu torțe și arme}}}} :OTHELLO — Ce-i cu voi? :RODERIGO E Maurul! {{mai mic|(lui Brabanțio)}}. :BRABANȚIO — Jos, jos cu el, tâlharul! {{mai mic|(de ambele părți se pune mâna pe sabie)}} :IAGO Sunt omul dumitale, Roderigo! :OTHELLO Vârâți-vă în teacă spada lucie, Să n’o atace roua!… — Venerabile, Mai mult îmi poți vorbi cu bătrânețea, Decât cu — atâtea spade…</poem><noinclude>{{Casetă centrată/e}}<references/></noinclude> 3bdpp0su4v4957ib99kp2ahv9vknh7b 137435 137431 2024-05-02T20:55:45Z TiberiuFr25 11409 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină|20|{{lsp|0.4em|OTHELLO}}}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem> :OTHELLO Să mergem, da. :CASSIO — Dar uite că te caută, Și alții… :IAGO — Generale, e Brabanțio. Ia seama, te ferește!</poem> {{c|{{mai mic|Intră Brabanțio, Roderigo, și slujitori cu torțe și arme}}}} <poem>:OTHELLO — Ce-i cu voi? :RODERIGO E Maurul! {{mai mic|(lui Brabanțio)}}. :BRABANȚIO — Jos, jos cu el, tâlharul! {{mai mic|(de ambele părți se pune mâna pe sabie)}} :IAGO Sunt omul dumitale, Roderigo! :OTHELLO Vârâți-vă în teacă spada lucie, Să n’o atace roua!… — Venerabile, Mai mult îmi poți vorbi cu bătrânețea, Decât cu — atâtea spade…</poem><noinclude>{{Casetă centrată/e}}<references/></noinclude> 926q7cd4iehkrodbrr1chu8hf98tics 104 44139 137432 2024-05-02T20:46:24Z TiberiuFr25 11409 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină||ACTUL I|21}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem>:BRABANȚIO — Ce-ai făcut, Cu fata mea, tâlhare? — Mi-ai vrăjit-o, Nebun afurisit! {{mai mic|(lumei)}} — Căci fac apel, La bunul vostru simț, dacă o fată, Așa de fericită, și ’nzestrată, Și-așa de ’mpotrivită căsniciei, Că nu vroia s’audă, — nu de ăsta, Dar nici de feți-frumoși ca în poveste — Putea de râsul lumei să se facă, Fugind de-acasă, ca poftim, să cadă La sânul tuciuriu al unui om Făcut mai mult să sperie femeile! {{mai mic|(lui Othello)}} — Să spuie cine are-un dram de minte, De n’ai lucrat asupra ei cu farmece, Și ființa albă nu i-ai descântat-o Cu ierburi care mințile îți iau! E limpede ca ziua. De aceea, Eu iată, te denunț ca hoț de inimi, Ca vrac, cu meșteșuguri nepătrunse, Și ’n lege te-arestez! {{mai mic|(a lor lui)}} — Un pas să facă, Și-l face doar pe pielea lui! :OTHELLO — Jos mânile Dușmani și prieteni! — Rolul mi-l cunosc, Și numai de soufleur eu n’am nevoie… {{mai mic|(lui Brabanțio)}} Pot merge unde vrei să-ți dau răspunsul.</poem><noinclude>{{Casetă centrată/e}}<references/></noinclude> 8wiwvpkhdfr0gt8pvpcwrwzzfz38uy8 104 44140 137433 2024-05-02T20:51:09Z TiberiuFr25 11409 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină|22|{{lsp|0.4em|OTHELLO}}}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem>:BRABANȚIO La beci, până la ziua judecăței! :OTHELLO Bun, numai Dogele să vrea! Dat fiind că după mine a trimis, Se zice, pentru treburi mari de stat… :1 SLUJBAȘ Prea vrednic senator, e-adevărat. Chiar e și Excelența Ta chemată Să vie la consiliu :BRABANȚIO — La consiliu? La ora asta?… — Ridicați-l. Cazul meu E prea grozav, ca frații Senatori Și Dogele să nu și-l însușească. Asemeni fapte dacă nu le pedepsim, Doar robi ne mai rămâne la păgâni să fim. {{mai mic|(iese)}}</poem> {{c|(1. 3.) ''{{lsp||SALA DE CONSILIU}}''}} {{c|{{mai mic|Dogele și Senatorii stând la o masă; slujbași de serviciu}}}} <poem>:DOGE Dar prea se bat în cap aceste știri, Ca să le dăm crezare. :1 SENATOR — Asta-așa e. Eu știre am de-o sută șapte vase.</poem><noinclude><references/></noinclude> 0kcagxti3b5dfliyk6nba4v66yu4037 104 44141 137434 2024-05-02T20:55:01Z TiberiuFr25 11409 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină||ACTUL I|23}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem>:DOGE Și eu de-o sută și ’ncă patruzeci… :2 SENATOR Eu două sute. Insă ori și cât S’ar bate cap în cap aceste cifre, — Și-i ceea ce se’ntâmplă nu arare — Un lucru-i sigur: flota musulmană, Se ’ndreaptă către Cypru. :DOGE — Asta-i limpede. E fapt că e primejdie pe mare. :MARINAR {{mai mic|(de afară)}} Ehei, ehei, :1 SLUJBAȘ — O veste dela flotă!</poem> {{c|{{mai mic|Intră Marinarul}}}} <poem>:DOGE O veste nouă? Spune. :1 SLUJBAȘ — Musulmanii, Sunt gata să se ’ndrepte către Rodos. Și-am fost trimis aci să dau de veste, De chiar Signior Angelo. :DOGE Ce să fie?</poem><noinclude>{{Casetă centrată/e}}<references/></noinclude> evvquqrsgdr4ie7gvnrr9ovt8bgek6i 104 44142 137438 2024-05-02T20:59:48Z TiberiuFr25 11409 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină|24|{{lsp|0.4em|OTHELLO}}}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem>:1 SENATOR E limpede că-i numai o manevră, Făcută înadins, să ne ia ochii… Când știm că Cyprul mult mai mult înseamnă Ca Rodos, pentru Turc, — și că de asemenea, E și cu mult mai lesne de-atacat, (Ca unul care n’are apărarea De care Rodos din belșug se bucură) Copii am fi să-l credem pe dușman Așa de nătărău ca să lovească Acolo unde n’are niciun rost, Când rostu-i dimpotrivă: să nu scape Un lucru mai de preț și la ’ndemână. :DOGE E clar ca ziua, n’are ’n minte Rodos. :1 SLUJBAȘ O veste nouă!</poem> {{c|{{mai mic|Intră un Sol}}}} <poem>:SOL — Flota otomană O luase înspre Rodos, să ’ntâlnească Acolo altă flotă… :1 SENATOR — Ei vedeți? — Și cât să aibe ’n tot?</poem><noinclude>{{Casetă centrată/e}}<references/></noinclude> k3ypzeaipuxw5wnovdhvquo3o92y7oc 104 44143 137439 2024-05-02T21:02:56Z TiberiuFr25 11409 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină||ACTUL I|25}}}} {{Casetă centrată/s}}</noinclude><poem>:SOL — Treizeci de pânze. O iau acuma înapoi spre Cypru, Cu gândul dat pe față. Chiar Montano, Supusul credincios al vrerei Voastre, Dator se simte să vă dea de știre, Și-ar vrea să-i dați crezare. :DOGE — Cypru, sigur! Dar Marcus Luccicos nu-i în Veneția? :1 SENATOR E tocmai la Florența. :DOGE — Dă-i de știre, Să vie într’un suflet! — Scurt! :1 SENATOR — Brabanțio! Sosește cu viteazul nostru Maur!</poem> {{c|{{mai mic|Intră Brabanțio, Othello, Iago, Roderigo și oameni de serviciu.}}}} <poem>:DOGE Viteaz Othello, trebuie să pleci, Indată împotriva Musulmanului. {{mai mic|(lui Brabanțio)}} — A, tu erai, — bine-ai venit Brabanțio. De sfatul tău aveam tocmai nevoie.</poem><noinclude>{{Casetă centrată/e}}<references/></noinclude> 3u3bbow48ibdza5z80po32qesima3xo